Ars poetica

Quotation about Family as a desktop wallpaper . pikavippi 24h

Dind cu capul in zid, pentru a ne trezi
Intr-un vis inselator ca mana calda a unui asasin,
Ne-am intrebat, fiecare, ce este, ce-o fi
Acest stres de cuvinte, esuat si divin?
Scursa de pe crucea rastignirii,
aceasta miere eretica,
Aceasta hartuiala sadica intre mare si vint,
Aceasta picatura de roua in bravada bezmetica
Sulite suave zvirlind in bezna crescind.
Aceasta cintare a cintarilor pe muchea abisului,
Acest Hercules grajdar, in sirena deghizat,
Acest stupid de posibil inec pe loc uscat
Despre care nu stii nimic
Intrind in panica scrisului.

Deliberat ascetica, dar inzestrata cu imaginatie inflacarata, poezia Valeriei Grosu seamana izbitor cu une religieuse care viseaza sa fie arsa pe rug pentru erezie in timp ce-si face rugaciunea de seara. Spectacolul textului incepe in momentul in care autodafeul autoimpus s-a consumat – fire delicata, poeta cruta sensibilitatea cititorului, desi fiecare gest al sau tradeaza “o cazna noua” -; cenusa poemului, calda inca de temperatura corpului uman, constituie dovada suprema a arderii de tot a creatorului. Imprumutind un titlu bine cunoscut, am putea spune ca itinerarul liric al Valeriei Grosu, de la Schimbarea la fata incoace, este chiar drumul cenusii: nu poate fi urmat decit apostoliceste. Altminteri, insasi poezia ei are mersul descult al unei tarance pasind pe miriste. Pe miristea in flacari, adesea…

Emilian Galaicu-Paun