Vocatia serialitatii

Информация 24Option здесь. . medical negligence claims . Integrated with 1.M.R in your system, this can help acquire similar benefits . Read backblaze review to see how they backup your files . Quotation about Family as a desktop wallpaper . ppi

Alexe Rau

In meta-romanul sau “L’isola del giorno prima”, Umberto Eco evoca o memorabila Machina Aristotelica, cu ajutorul careia personajul (parintele Emanuele) opereaza combinatii nesfarsite “cu atomii ideilor”, pentru a obtine, a produce metafore. Haosul, dar mai exact teoriile postmoderne despre haos, despre miscarea browniana au sugerat ideea unui alt fel de inceput al lumii, in care creatiile vor fi fost niste rezultate ale combinatiilor intamplatoare ale corpusculilor din care e tesuta materia. Aceasta ars combinatoria a devenit un fel de a fi al artei postmoderne, si nu doar al artei, ludicul guvernand suveran actul de creatie, deviza caruia ar fi aceasta: “De la masa de scris – la masa de joc”. Sub aspect metafizic textul (chiar daca postmodernismul declara ca a renuntat la orice discurs de legitimare filozofica), nu face, in arta actuala, decat sa imite miscarea browniana, jocul combinativ al atomilor care a facut posibila facerea lumii din haos. O placheta de poeme a lui Nicolae Leahu, unul dintre poetii nostri postmodernisti reprezentativi, asa se intituleaza: “Miscare browniana”. Atomii care se misca in acest mod si se combina, alcatuind textul, sunt semnele, literele. Mai mult, lumea insasi e privita ca un text. Revolutia informationala poate fi abordata asemanator, ceea ce il determina pe unul dintre analistii postmodernitatii sa afirme ca planeta noastra este acoperita, impresurata de nori de informatie textuala.

Societatea, ca parte integranta a lumii, reprezinta si ea un text, in care oamenii sunt litere, “atomii textuali”, iar din combinarea acestor “atomi” se nasc anumite orientari, dispozitii, optiuni si evenimente. Notiunea de textura sociala, pusa in uz de postmodernisti, presupune mai multe paliere de abordare. Pe de o parte, societatea umana este privita ca un haos, ca o miscare browniana in care totul este dictat de voia intamplarii. In acest raccoursi notiunea de popor, de exemplu, ar fi un nonsens. Dintr-un alt unghi de vedere, miscarea texturii sociale poate fi daca nu orientata, atunci cel putin influentata prin intermediul educatiei, formarii, opiniei publice. In sfarsit, exista si o a treia posibilitate, aceea de a dirija textura, de a o “redacta”. Regimurile totalitare au excelat in aceasta privinta, ele punand la punct o adevarata masinarie educationala si o industrie de formare a opiniei publice (de altfel, la acest ultim capitol exceleaza si unele regimuri considerate perfect democratice, cum ar fi S.U.A., de pilda). Un factor hotarator devine politica, aceasta, conform concluziilor unor specialisti, luand locul destinului uman.

O radiografie zguduitoare a celui de-al treilea mod de tratare a “materialului uman” ne ofera controversatul H.-R. Patapievici in volumul sau “Politice”, aparut in 1996 la Editura “Humanitas”, mai cu seama in articolul “In preajma streangului (istoria unei nopti)”. Dan Perjovschi, ilustratorul cartii, caci despre el va fi vorba in randurile ce urmeaza, a stiut sa gaseasca acea morfologie plastica, acele forme expresive care sa dea reprezentarea cea mai sugestiva a fenomenului abordat, de o asa maniera incat mesajul textului si acela al graficii, fondul lor ideatic, se innobileaza reciproc, fuzioneaza intr-un acord major, de armonie aproape simfonica, conferind tipariturii o unitate stilistica rar intalnita. Cu acest prilej graficianul a recurs la resursele formelor seriale specifice timpului nostru. Formele geometrice in arta sunt astfel concepute nu atat ca entitati autonome, cat mai ales ca elemente ce fac parte dintr-o multime. In cazul nostru, fiind vorba de o textura sociala, adica chiar despre multime, o asemenea solutie tinea de ordinul imanentei.

In eventualitatea unor confuzii ce ar putea sa apara la privitori, intre alcatuirile seriale propriu-zise si repetarile in stil traditional, criticul de arta T. Mocanu subliniaza ca spre deosebire de compozitiile asemanatoare din repertoriul artei traditionale, constructia moderna este aproape intotdeauna “rodul unui proces complicat de algoritmare lucida, cu scopul de a se abtine “efectul de joc” si de variatie plastica. O compozitie seriala, spune el, nu este usor de realizat, pentru ca ea “cere in acelasi timp cultura, inteligenta, un gest desavarsit al nuantelor insotit de o mare sensibilitate si, inainte de toate, ea presupune o cunoastere temeinica a lumii contemporane” (“Morfologia artei”, Bucuresti, 1973, p. 142-143).

Apoi, tehnica seriala implica in mod necesar o analiza de tip structural, ceea ce iarasi consuna cu motivul texturii sociale, societatea presupunand numaidecat si o anume structura.

In sfarsit, daca e sa ne referim la ceea ce ar insemna o opera de arta seriala, vom observa, la autorii consacrati ai genului (Monoly-Nagy, Vsarely, Palyca s.a.), ca ea este rodul unui mecanism care o genereaza nemijlocit si care mecanism consta in gasirea raporturilor relevante dintre factorii variabili si cei invariabili ai structurii, aceasta din urma fiind considerata o “tectonica” constructiva a unei multimi de configuratii singulare. E ca si in lingvistica, unde un ansamblu de elemente (o suma finita de elemente) poate fi asezat in ordini diferite, dupa anumite reguli, obtinandu-se o multime de variatii (variante) care pot fi considerate (si sunt) ca fiind autonome, fiind de fapt legate de ceea ce au ele in comun, matricea, o suma finita de elemente care, trecuta prin ars combinatoria, a generat multimea de elemente derivate.

Cum a procedat Dan Perjovschi? Pornind de la ideea de textura, el a ordonat intr-o pagina o multitudine de fete, de fizionomii (mutrisoare, cum se zice pe la noi). De fapt, nici nu e o multitudine, ci e aceeasi fizionomie multiplicata, astfel obtinandu-se efectul de ceva unificat, nivelat, cum era si societatea dominata de totalitarism si colectivism. Oricum, aceste fizionomii sunt elementele de combinat, sunt literele, semnele din care se tese textura sociala. In continuare, pe multe alte foi, apar o serie de variatii rezultate din combinari. De regula, eforturile artei seriale se focalizeaza intru redarea miscarii, a starilor schimbatoare prin care trece matricea, suma de elemente luata ca baza, tentatia ideii de succesiune conducand spre reprezentarea directa a “miscarii tangibile” prin intermediul efectelor optice si cinetice. In fond, ludicul, in aceste cazuri, devine un scop in sine. Desi opereaza si el cu aceleasi mijloace, Dan Perjovschi depaseste cadrul combinatiilor formale reusind sa iste efecte subliminare, de fond. Cu ale cuvinte, el si-a propus nu doar sa redea miscarile ca atare din textura sociala, ci si starile de mentalitate rezultate din aceste miscari, ba chiar si optiunile dominante care, s-o recunoastem, sunt de o labilitate dezolanta. Pentru exprimarea acestor dominante, graficianul recurge la tehnica palimpsestului, suprapunand pe textura de baza imagini simbolice, generalizatoare, care ar putea fi definite si ca niste aratari, in sensul in care acest termen e folosit, de exemplu, de Mihai Cimpoi atunci cand se refera la infatisarile fiintei in creatia eminesciana. Pot fi urmarite la Dan Perjovschi si stadiile evolutive care duc la formarea si relevarea dominantelor multimii. Primele planse reprezinta, desigur, devenirea, alcatuirea texturii. Elementele se adauga, se alatura unul altuia, ocupand spatiile albe. Odata acest proces incheiat, incepe miscarea, trecerea de la omogen la eterogen. Se schimba expresia fizionomiilor ce incep jocul combinativ, roirea, viermuiala, in rezultatul unor imbolduri nevazute, subliminare, incat ceea ce vedem e doar rezultatul epifenomenal. Diferite sunt ipostazele texturii. Iata un text sters, taiat de mana, probabil, a vreunui “redactor” suprem (“tatuca Stalin”, par exemple). Odata trecuta pe sub aceasta mana, textura incepe sa treaca prin stari dominante diverse, dar unitare prin prezenta umilintei, indobitocirii, depersonalizarii, unificarii. Imaginile generalizatoare suprapuse esentializeaza starile mentalitatii care se succed si pe care am incercat sa le numesc precum urmeaza: dorsalia, reptiliana, muscaraie in paienjenis, dispersarea termitelor sub impactul luminii, secera si ciocanul (cateva variatiuni), dominanta cu vladica si opinca, genealogie cu “Panou de onoare”; degetul aratator, mustrator, bagator; gura cusuta, viermuirea (ca a personajelor din unele proze ale lui Faulkner), pieta; dominante funebre; infratirea secerei, ciocanului si a zvasticii; dominanta insectoida s.a.

Ideea ce strabate, transpare din plansele acestei serii este ca toate relele prin care am trecut, prin care a trecut textura sociala redata de Dan Perjovschi, s-au nascut in interiorul acestei texturi, au rezultat din starea mentalitatii colective. E un avertisment prompt si elocvent de care nu se poate sa nu tinem seama daca dorim in adevar sa avem un viitor. Mai mult, imboldul ce ni se sugereaza e acela de a face tot posibilul sa nu mai devenim elemente de combinat intr-o textura sociala.

Presupun ca Dan Perjovschi este un serialist prin vocatie, de vreme ce a promovat cam aceeasi orientare stilistica si atunci cand s-a produs in calitate de realizator TV, propunand acel travelling improspatator care a fost emisiunea “Totul la vedere” si despre care a facut niste marturisiri de veritabil profesionist in interviul acordat lui Vasile Garnet (“Contrafort”, 2000, nr. 12).