Prestigioasa distincţie i-a fost acordată în acest an romancierului chinez Mo Yan. În comunicatul de presă al Academiei Suedeze se menţionează că această opţiune a fost motivată de faptul că scriitorul chinez îmbină armonios „poveştile de la ţară, istoria şi contemporaneitatea cu un realism halucinant”. În îndelungata istorie a premiilor Nobel, au mai existat alţi doi reprezentanţi ai culturii chineze ce au devenit câştigători ai marelui premiu: Gao Xingjian în anul 2000, actualmente cetăţean francez, precum şi Pearl Buck, o autoare de origine americană, în 1938.
Mo Yan este de fapt un pseudonim literar, care înseamnă în chineză „păstrează tăcerea”. Numele adevărat al autorului este Guan Moye şi s-a născut în 1955 într-o localitate din nord-estul Chinei. În timpul revoluţiei culturale, a fost nevoit de la vârsta de 12 ani să-şi abandoneze şcoala, pentru a se ocupa cu munci agricole. Şi-a continuat educaţia în timpul serviciului militar. Debutul său editorial s-a produs în 1981. Primul succes, romanul Hong gaoliang jiazu, lansat în 1987, evocă evenimentele îngrozitoare din timpul celui de-al doilea război mondial şi a cunoscut o adaptare cinematografică în regia lui Zhang Yimou.
În timpul ceremoniei de premiere, Peter Englund, secretarul permanent al Academiei Suedeze, a declarat următoarele: „Acest autor scrie despre viaţa de la ţară, despre oameni care luptă pentru a supravieţui, luptă pentru a-şi păstra demnitatea, uneori câştigând, dar în cele mai multe cazuri fiind înfrânţi.” Mo Yan a primit vestea că a devenit laureat al premiului Nobel, aflându-se la domiciliul său din China, unde locuieşte împreună cu tatăl său în vârstă de 90 de ani.
Acordarea premiului Nobel pentru literatură unui cetăţean chinez este un gest de înaltă apreciere adus culturii acestei ţări, care va contribui la mai buna cunoaştere a literaturii chineze în plan internaţional.

Scriitorul Felix J. Palma în România

În luna septembrie, romancierul spaniol Felix J. Palma a vizitat România, pentru a participa la lansarea traducerii româneşti a romanului Harta cerului. Volumul a apărut la Editura Trei şi face parte dintr-o trilogie, iniţiată prin romanul Harta timpului.
Născut în 1968, autorul a publicat până în prezent cinci volume de povestiri, pentru care a fost distins cu premiul Tiflos în 2001 şi premiul Iberoamericano în 2003. Romanul Harta timpului a câştigat în 2008 prestigiosul trofeu Ateneo de Sevilla, tradus în 25 de limbi şi devenind astfel un bestseller. Astăzi Felix J. Palma este considerat drept unul dintre cei mai valoroşi scriitori hispanici contemporani.
Intriga romanului Harta cerului porneşte de la un prozator din secolul XIX, nimeni altul decât Herbert Wells, care uimeşte lumea cu scrierile sale, imaginând că Luna este populată de fiinţe fantasmagorice, de unicorni şi oameni-lilieci. 70 de ani mai târziu, strănepoata autorului ia decizia să se căsătorească doar cu un bărbat dotat cu o imaginaţie similară celei a străbunului ei. Harta cerului prezintă o fuziune de literatură fantastică şi realistă, precum şi o scriitură hibridă, structurată pe multiple nivele, în care coexistă diverse culturi şi perioade istorice. Se pare că ambele caracteristici se înscriu în nişte modele literare în vogă, în special această formulă de proză hibridă, care se regăseşte şi în creaţia altor doi autori de succes, David Mitchell şi Ian Banks.
Britanicul David Mitchell a devenit celebru datorită unei serii de romane create după această reţetă, dintre care cel mai cunoscut este Atlasul norilor. Premiera adaptării cinematografice a acestui roman, realizată de autorii trilogiei Matrix, a avut loc pe 26 octombrie 2012.
Un alt prozator englez în vogă, Ian Banks, a devenit unul dintre candidaţii favoriţi la premiul Nobel. Acţiunea romanului său Walking on glass (Păşind pe sticlă) se dezvoltă pe trei nivele paralele: unul realist, printr-o poveste romanţată care de fapt nu este ceea ce pare, un nivel fantastic, reprezentat de nişte personaje alienate captive într-o realitate neverosimilă, precum şi un nivel median, reprezentat de un erou ciudat ce acţionează ca un fel de agent mediator între planul realităţii şi cel al fantasticului.
S-ar putea ca acest tip de scriitură de melanj să exprime de fapt unul dintre aspectele definitorii ale lumii de azi. Dacă până nu demult publicul larg era fascinat de viitor şi de progres, atunci astăzi acest viitor se percepe din ce în ce mai mult ca prezent. În viaţa „omului recent” se manifestă un melting pot de culturi şi o babilonie de însemne ale unor perioade istorice care coexistă. Această stare de fapt aminteşte de previziunile sociologului Alvin Toffler, care anunţa că formele sociale din trecut nu vor fi eradicate de progres. La fel ca în realităţile bizare înfăţişate de curentul steampunk al literaturii science-fiction, în lumea de azi tribalismul, societatea agrară şi industria se situează alături de civilizaţia tehnologică, iar barbaria convieţuieşte cu cultura înaltă.

Silviu Purcărete premiat la Edinburgh

În cadrul Festivalului de Teatru de la Edinburgh, cunoscutului regizor român Silviu Purcărete i-a fost acordat trofeul Herald Angel, pentru regia unei adaptări teatrale neconvenţionale a Călătoriilor lui Gulliver de Jonathan Swift. În cadrul ceremoniei de decernare, moderatorul Keit Bruce, editor al secţiunii arte a publicaţiei The Herald, l-a calificat pe Purcărete drept „un oaspete cunoscut al Scoţiei”.
Este a doua oară când un artist român primeşte această înaltă distincţie, după ce în 2009 acelaşi trofeu i-a revenit actriţei Ofelia Popii, pentru performanţa sa excepţională în rolul lui Mefisto dintr-o fascinantă superproducţie după Faust, semnată de Purcărete. Varianta scenică românească a parabolei lui Goethe a fost întâmplinată cu entuziasm de critica de teatru britanică. O adevărată „operă industrială”, inspirată de cinematografia expresionistă germană şi montată în spaţiul unei uzine dezafectate,
Proiectul spectacolului Călătoriile lui Gulliver a fost comandat şi finanţat de o companie de teatru scoţiană. Cele cinci reprezentaţii au avut loc între 17 şi 20 august, la King’s Theatre. Subiectul său atinge actualitatea. În pofida nivelului înalt atins de civilizaţie, astăzi pe harta lumii mai rămân porţiuni de terra incognita, întreţinute în conştiinţa colectivă prin diverse tehnici, fenomen pe care Jorge Luis Borges îl etichetase prin expresia „călătoriile lui Gulliver ca adevăr istoric”.

Magazine Litteraire în octombrie

Numărul din octombrie 2012 al cunoscutei publicaţii franceze are ca temă nebunia înfăţişată prin literatură. Printre „marii nebuni” prezenţi în paginile revistei sunt Nerval, Artaud, Jean Genet şi suprarealiştii, dar şi eroii unor romane celebre precum Don Quijote sau Idiotul lui Dostoievski. În editorialul revistei se menţionează că alienarea continuă să inspire scrisul şi că „niciodată până acum lumea literară nu a fost atât de nebună”. Tema alienării este dezvoltată şi în trei cărţi şi o piesă de teatru, recenzate în acelaşi număr de Magazine Litteraire: La Petite Borde de Emmanuelle Guattari, Trois visites a Charenton de Benoit Damon, Vivianne Elizabeth Fauville de Julia Deck şi Le jour je me suis pris pour Stendhal de Philippe Cado.

Premiul Goncourt 2012

Juriul premiului Goncourt s-a întrunit în cadrul Salonului cărţii francofone de la Beirut, pentru a desemna nominalizările din acest an. Pentru trofeul Goncourt au fost nominalizaţi patru autori: Patrick Deville cu volumul Peste et cholera (Editura Seuil), Joel Dicker cu La verite sur l’affaire Harry Quebert (Fallois), Jerome Ferrari cu Sermon sur la chute de Rome (Actes Sud) şi  Linda Le cu Lame de fond (Bourgois). Unii critici i-au reproşat juriului absenţa în acest an a romanelor de la editurile Gallimard şi Grasset. În replică, Pierre Assouline, unul dintre membrii juriului, a declarat că „nu este prima oară când editura Gallimard lipseşte din lista nominalizărilor” şi a încercat să argumenteze decizia juriului de a nu premia editurile, ci scriitorii. Premiul Goncourt pentru anul 2012 i-a fost acordat lui Jerome Ferrari, pentru romanul Sermon sur la chute de Rome, ce are ca temă conflictele violente din Corsica.

George Lucas se retrage din lumea filmului

Presa americană a anunţat recent decizia neaşteptată a regizorului George Lucas de a-şi vinde studioului Disney toate drepturile de autor asupra seriei Războiul Stelelor, împreună cu drepturile de proprietate asupra studioului LucasFilm, a studioului de jocuri de computer LucasArts, a companiei de efecte speciale Industrial Light and Magic şi a companiei Skywalker Sound, specializată în design sonor de înaltă rezoluţie, al căror unic proprietar este Lucas însuşi. Evenimentul ar putea avea un impact profund asupra cinematografiei americane, luând în consideraţie că studiourile Industrial Light and Magic şi Skywalker Sound au contribuit pe parcursul anilor la realizarea celor mai importante superproducţii hollywodiene, de la Total Recall şi Terminator 2 până la Avatar.
Iniţial ştirea a fost receptată de public ca o glumă de prost gust, mass-media prezentând-o împreună cu caricaturi ale lui Mickey Mouse dansând alături de Darth Vader. Totuşi, informaţiile parvenite ulterior au confirmat veridicitatea acestui contract. Întregul pachet de proprietăţi, împreună cu drepturile asupra seriei Indiana Jones, a fost cumpărat de studioul Disney contra sumei de 4 miliarde de dolari. Cunoscuta producătoare Kathleen Kennedy, anterior director-adjunct al studiourilor Lucas, va deveni noul lor preşedinte şi gestionar, fiind responsabilă de acum încolo de brand-ul Star Wars, în cadrul companiei Disney. Noul contract stipulează că toate locurile de muncă ale numerosului personal al studiourilor Lucas, cu sediul în San Francisco, vor fi păstrate. De asemenea, a fost anunţat proiectul unui nou episod Star Wars VII şi al altor două episoade programate pentru anii următori, intenţia fiind de a continua saga Star Wars la infinit.
George Lucas şi-a motivat hotărârea dificilă prin faptul că „a crezut dintotdeauna că seria Războiul Stelelor va putea fi continuată la nesfârşit”, dincolo de dispariţia fizică a regizorului, pentru ca fiecare nouă generaţie să fie iniţiată în misterele cavalerilor Jedi şi în preceptele lor morale. Lucas şi-a exprimat astfel dorinţa de a transmite ştafeta unei noi generaţii de cineaşti, asigurând această tranziţie în timpul vieţii sale. Star Wars este considerată drept cea mai populară serie de filme realizate vreodată, precum şi o capodoperă a artei cinematografice, care s-a bucurat de un succes enorm timp de 35 de ani. Lucas şi-a calificat la un moment dat propria creaţie drept „cel mai mare mit din istorie”. Să fie oare George Lucas cu adevărat mai genial decât Homer? Chiar şi marele Shakespere s-a retras la odihnă după ce şi-a completat opera nemuritoare. Parafrazându-l pe eroul Neo din Matrix, „Tot ce are un început are şi un sfârşit!”Astăzi există semne că popularitatea seriei Star Wars a intrat totuşi într-un declin, publicul fiind deja plictisit de maniera în care acelaşi subiect este reciclat până la epuizare. De exemplu, noul joc online Star Wars. The Old Republic a atras atât de puţini abonaţi cu plată, încât acest insucces i-a forţat pe producători să ofere jocul gratuit. Iar producţia interactivă Star Wars Kinekt a fost chiar întâmpinată cu huiduieli din partea jucătorilor.Nu demult canalul de televiziune VH1 a prezentat un documentar intitulat Când Războiul Stelelor cucerea lumea, în care despre succesul acestei saga se vorbeşte deja la timpul trecut.
Actorul Mark Hamill, care-l interpretase pe eroul central Luke Skywalker, i-a reproşat lui Lucas că „s-a transformat în propriul său muzeu,”, iar Francis Ford Coppola, cel care a fost un fel de mentor artistic pentru Lucas, şi-a încurajat discipolul să-şi depăşească obsesia pentru Star Wars şi să încerce să facă ceva nou. În astfel de circumstanţe, decizia lui George Lucas pare a fi justificată.
În acelaşi timp, astăzi din întreaga lume vin nenumărate mesaje adresate lui George Lucas, prin care milioanele de fani îşi exprimă recunoştinţa pentru efortul pe care l-a depus regizorul american la realizarea seriei Războiul stelelor. După cum afirmă unii, această saga le-a schimbat viaţa, încurajându-i pe mulţi să se lanseze ei înşişi în cariere artistice. După vizionarea acestor pelicule, unii spectatori au mărturisit că au rămas cu un profund sentiment de împlinire. De fapt, evenimentele artistice de excepţie sunt şi ele nişte momente importante din viaţa oricărui individ.
Războiul stelelor nu este doar un film de divertisment, ci şi o capodoperă a artei cinematografice, chiar dacă este orientată spre un publc tânăr. Niciodată până acum nu a mai fost realizat un proiect artistic de o asemenea amploare.
Este greu de spus dacă lumea a devenit mai bună datorită seriei Războiul stelelor, dar în orice caz, ea i-a ajutat pe mulţi să suporte mai uşor problemele vieţii.

Marcel Gherman